calea spre strâmta singurătate se bifurcă...
în piața mare columbii așteaptă ziua de pensii
zilele cad ca niște firimituri uscate
golaș pomul de la ușă bisericii mușcă din căldură
mângâind umbra câinelui

de la atâta arșiță apele răpesc minute
cu burți umflate de pești
singurătatea sparge pietre lupul pădurii își linge coada
licantrop de nopți fierbinți
fantastic vântul îmi suflă în ceafă
îmi respiră neliniștile cu o discreție de septuagenar

sub cerul fierbinte îngrop păpușa de lut
va ploua într-o vară...
vor crește nucii va cânta prigoria
căldura îți dilată inimă până la mine
și suflu înspre tine zece secunde de gheață
suflete, ce-mi descânți de singurătate într-o vară
hrănită de columbi