deasupra
tocurile vecinei
plantează teroarea
crescând în jos
rădăcinile

sunetele sfredelesc
nevoia mea de liniște

ciocul ciocănitoarei
nu bate toba

cuie multe dese
ca dinții unui rechin adult
îmi rod nemilos
toți nervii

plec nervos spre gară

unu-și înjură nevasta
a rămas fără cuie
pentru sicriu
o trimite la mă-sa
tre' să se-ntoarcă înainte
de sosirea trenului

nerodul

urcă numai ea

mă bag printre vorbele ei

mi se spovedește

e-al treilea
fără cununie

nu mai vrea copii

are o fetiță

dintr-un accident

nu vrea

rod

a coborât
n-o mai văd

poate vreodată