era o valiză verde care
se răsucea pe o cheie la capătul încăperii
într-un dialect tribal


un moment neclar și albul s-a lăsat zidit de viu
într-un pat de spital unde o altă femeie spunea da
copilului ei
toate aceste adjective imense m-au obligat să rătăcesc în derivă
ca un transatlantic condamnat la moarte
prin înec
și dintr-un singur pas de uriaș am alunecat în timp
printre hainele tale aruncate într-un nord-vest atât de umed
încât
abia se mai auzea gesticulând dintre rânduri


s-a întors spre mine cu o privire de lup
ce te uiți așa măi necoptule
tu nu vezi că aici se face dragoste
nu doar ne înmulțim?!