Reflectat în sine
Gândul
Se întreabă dacă este
Sau se-nșală,
Văzând bine
Că realul
E o veșnică poveste.
Pentru sine și-ar crea
O independență
Care
Să-i dea șansa
De-a vedea
Ce esență-ntrânsul
Are.
Și dacă află ceva
Despre sine,
Trebuie să facă
Saltul
Spre cunoașteri
Intestine.
Ființâd
Și pentru altul.
Gândul, fenomen real
ÃŽn sine
Și pentru sine,
Crede că e ideal
Să existe-n orișicine.
Chinuit
De frământări
Și de ce e aparența,
Compară
Multiple stări
Ca să prindă
Diferența.
Și când vede,
În sfârșit,
Că e numai o ființă
Care poartă-n ea
Potența
De a fi chiar
Neființă,
Se cufundă iar în sine
Întrebându-se mirat:
Sunt aievea
Sau e blat?