Îmi las pana să scrie pe un petec de cer,
Și din inimă-mi fac resemnat calimară,
Să-mi citească iubirea și să scape de ger,
Căci plecată e-n albul zăpezii de vară.

Când va fi să-mplinească tăcutele zile,
Să ne lase în somn pacea plânsă în doi,
Ea va fi în etern un călcâi de-Ahile,
Doar acolo va arde durerea în noi.

Și atunci voi deschide batista uscată,
Ce cu ultima clip-a trimis-o în vis,
Ce ascunde un nume și-o gură de fată,
Ea să-i poarte iubirea pe cerul promis.