o tu singurătate cu sânul dezgolit
noi copiii tăi cuminți te prețuim
noaptea îți închinăm cântece de leagăn
ziua de tine uităm și regretăm la fiecare pas
când dragostea e numărată pe degete
când lumina se împuținează
știm mersul tău greoi pe culoare

întindem brațele
o mama noastră sărută-ne obrajii
învață-ne să plângem nestemate
învață-ne să purtăm sulițe lipite de gleznă
și să ne fie binele mai bine ca al altora

să ne țesem viețile în liniște
cu iluziile pe limbă

o singurătate mama proscrișilor
mama tuturor mamelor și a monstrului din dulap
la ce bun să ne ferim privirea
tu ești lipită de iris tu ești ascunsă în sinapse

sunt deja carne de tun
abandonează-mă.