agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-08-18 | |
Când gândul nu se înfiripează, e semn că sufletul și-l pierde
îngrozitor, fatal parcurs, în fond dispare însuflețire, la fel cum frunze din boboc se opresc a fi încă în verde și florile nu mai dau fruct, cad veștede, fără menire. Se pare a fi un înțeles că tot real, fizic, prezență, ele n-ar fi, cum nici copil n-ar fi, de nu ar fi un dezir măcar... produs ce pipăi nu-i în sine, sau este, însă nu-n esență, de nu e-n început imbold, în orice vrut; a ști, habar... ce nume aș da la ce nu văd, când încă văz nu-l simt, un dar... ... când gândul sufletul și-l pierde e grav, dispare însuflețire, cum frunzele ce mor în verde, iar flori, ce cad, n-au fruct menire... ... e cum real, fizic, prezență, copil nu-i nici dezir măcar; nu-i sine, un pipăit, esență, imboldul vrut de-al ști, habar... ... în fond nimic nu e în fapt și orice lucru ar fi steril fără vreun spirit... ci artefact, cum sexul vrut, fără viril... ... și amoru’ în fond e total vrut, rămas dorit, sau vrut total, asezonat în zilnic rut, ori ani de zile, un ideal... E-ndeajuns suflet... sau real? 02.01.2014
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate