Te ascundeai în joacă după ușa sufletului meu
Și doar așa, c-a vrut destinul, ai intrat
Rătăcindu-te în zona dintre cucernic și ateu;
Oricum... urmele lăsate de tine s-au păstrat.

Veneai prin mine ca o noapte albă,
Fecioară stelară cu trup sângerând
În păcatul tainic, încătușată roabă,
De iubirea menită să o zidești în gând.

Alergai ștrengară prin ceața privirilor mele
Uitând că aș putea să-ți fiu un sfetnic drept,
Fecioară pierdută în oceanul de stele,
Prin nopți de orice fel, încă te mai aștept.