agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-09-08 | |
intestine universale
mirosind a câine izbit de tir cam asta ar fi bing bang-ul morții luându-și surorile din groapa tăcerii răbdând neantul până la limita înfloririi a mirosului de rut și carte proaspătă calcarul macerat până la limita ochiului ce naște ochi și lumina ca vierme melc ranchiunos abia târându-se între găurile din palmele unui osândit plictisit în timp ce blazate cadavre fac autostopul spre un eden ce are pe vine încoa dar spune mai mult du-te dracu sunt mai convenabile intestine burdușite cu miros de petunii și muzica zorilor pe lichida imensa blândețe a dealurilor plictiseala de fiecare zi până vine izbirea curgerea maculată cu un topor sărutând un vițel pentru hamburgeri izbirea aceea cu palmele unui osândit care îți pregătește ultima masă frământând un aluat umplându-l cu răvașe și creierul unui heruvim donator de organe ( a stat pe strada mea pe drumul ce îl străbat dulce nu a avut niciodată minima decență să se prezinte deși îl loveam aproape de fiecare dată cu mașina în urmele lui pe asfalt mirosea a râs de sub aripă în zbor) mult timp după aceea primeam emailuri de la o curvă ce îmi spunea să mă prezint la apel lumina mortuară mi-l zugrăvea pigmenta în transpirațiile nocturne nu era chiar giulgiul lui acela dar ceva parcă îmi spunea dimineața asta e ultima osânditul murise nici nu a mai avut timp să se bucure de plăcerea defecației eu primeam latrine de crin suspinau magnoliile în canalizări răvașe în continuare plonjau cu papagali anorexici și laconici pleoapele sapă în continuare în intestinele mațele acestui je ne sait quoi dar mai rar ochii se mișcă tot mai greu în înaintarea lor tunelul mă ține de fâș de palton de coama rară clipele mă trec de rândul negru de deasupra paginii florile mă miros trece o sclipire o poetă piedestalul se va topi genunchii sapă în eliberarea cumva utopică sper un la naiba cu laleaua în gură cu morții aliniați spre curmătură vârfurile unor munți mă încetinesc fumul ține de pajiște aș zbura de mă vei ține legat cu ațe de cer pieile de pe buze vor pica belite de pe noi la ceasul serii de prea multe sărutări și vorbe avem bășici alianța cu primăvara crapă în muguri și secetă șopârle mirositoare șfichiuie în intestine un câine deja mort traversează strada tirul care trebuia să îl izbească este deja la stația de benzină șoferul își cumpără și ceva țigări are un ghiul pe deget e divorțat dar nu știe încă mi-e foame nu știu de ce am refuzat ultima masă a acelui osândit o foame de tine viscerală și apocaliptică te caută cu lanterna prin intestinele mele heruvim
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate