agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-09-12 | |
veacuri de insomnii încep să-mi fie nopțile
ca o morfină răcoarea singurătății amăgește durerea veche mută a dulcilor păcate nesfârșite șiruri de coșmaruri-avalanșe nebuniile-mi de-odinioară atâtea false jurăminte himere credințe idealuri fără sfială pângărite se prăvălesc precum o niagară până-n oase amantă de mult prea multă vreme refuzată ca un corsar ce-și urmărește cu răbdare prada toamna îmi bântuie vântoasă cămările vieții din ce în ce mai goale pustiuri ale iubirilor plecate n-am fost decât un arlechin pe scena astei lumi cu inima de doruri și-acuma încă sângerândă am hedonit cu-un ochi și-am plâns pios cu celălalt un măscărici de care norocu-și râde-n barbă farsor ce-mi joc finalul într-o distribuție anostă peste care ca o cortină amurgu-ncet încet se lasă pe unde-mi ești cu cine ospătezi acum frumoaso ce mă călcai râzând pe bătături prin cabarete cui dărui buzele ce mă-nfrățeau cu veșnicia fagure cu venin e azi sărutul în care-mi dăruiai mierea te chem la ultimul spectacol căci se sfârșește comedia e mort sisiful s-a spart de aisbergul tăcerii tale valul vino și înrămează cioburile eromagiei în amintiri ca o feroce hienă cu lăcomie marea mușcă mușcă din bronzul trupurilor abandonate în nisipul acelui sfârșit de septembrie fierbinte și nostalgic în care sufletele noastre doi pescăruși în naufragiu rătăceau besmetic prin furtună cerșindu-și un catarg uliu flămând și lebăda ce nu putea să-și uite lacul te imaginai o penelopă și eu credeam că sunt ulise ce-mi călăream troianul printre erori zeițe și capcane vâslindu-mi cu indecență flotila de vise spre tine sunt azi proscrisul întemnițat pe submersibilul speranței nu știam ori nu-mi păsa că ademenitor scylla și clepsidra tulburau culorile răsăritului ce din adâncuri ne mijea înălțând între noi orizonturi perete de acvariu de după care ca-într-un sicriu de lux îmi expun goliciunea și-mi sorb în tihna indolenței oceanul de amărăciune gândind la iia cu catrință ce mă așteaptă în portiță sfioasă și nerăbdătoare pe-o căzătoare stea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate