SINCERITATEA



Te-ai ascuns sinceritate, frumoasă și firavă,
în spatele adevărului iar el, pietrificat și rece,
te visează goală și te dorește.
Sfinții arborilor și-au mutat rădăcinile
în casa viselor mele,statornicie amenințată
de dreptatea focului care nu iartă.
Limbile ceasului și pendulul
urmăresc ochii veșniciei plictisită
de simetria existenței la orice:
început-sfârșit, început-sfârșit.
Sinceritatea și-a mutat coroana de aur
pe capul credinței în tine,
te privește gânditoare în oglindă,
cu zâmbet carismatic și tace.
Adevărul e criminal, dar plânge
că nu are îndrăzneala să mărturisească
de ce a violat sinceritatea, pe care totuși o iubea
și stă mereu cu masca tainei
în cetatea lașității caste și eterne.
Biata sinceritate a născut bastardul regret,
oftează, dar alăptează și speranța –copil abandonat.
Adevărul, sinceritatea, credința, iubirea-
familie destrămată!