palmele mele și-au uitat frumusețea le-am trimis
să mângâie coamele cailor sălbatici
fără de hamuri în copite să-nghită balauri îndoiala nu erupe în piele
la vedere
destupă sticle vechi de vin oțetit în vene bordelul ejectează
surplusul de cătușe odată cu gânduri sleite de vlagă
nu întreba inutil de ce nu-s aprinse felinarele
negura scurmă tuneluri în gleznă
ochii noștri nu-și pot privi în față culoarea de fiară
sub sulimanuri clovni triști expectorează râsul lugubru
ca pe-un scuipat în obrazul vieții (și nu ca un test banal) glod ancestral
mâlește în țărm de magie timpul nu mai semnează fișă
de pontaj în antecamera iubirii
falangelor cresc unghii cornoase felida își ascute caninii de jugulară
în reflectoare și nimeni nu vede
ce se vrea și ce este nici un pântec nu-i naște
orașul injectează cu râvnă toxine în case trotuarele scot din borduri disperări
fără anestezii durerea și-a bătucit terminațiile nervoase
disperate mamele
nu-și pot aduna ochii din morminte

gura trage din asfințituri lubrice doruri

păcătoasă vestală
inima
solfegiază tăcerea
mareea din rugăciune te-aduce epavă
coapsa mea înalță altarul croșetează sârguincios zboruri
decojesc respirații străine
doar pe tine știu doar în tine înfășor grațios deznod
pun lacăte pe asfințituri
învăț mersul pe fir de abis (chiar manifest o oarecare dexteritate
în ultima vreme)
durerea coboară în rădăcină cum mai știi tu râde părinte
de căderile mele curate
în arterele tale

într-un târziu experimentez botezul ca odihnă celestă

arsura nedefinită - eu
jăratecul din spatele ploii potopul cărnii tale stelare
a pierdut de mult busola timpul androginal
mâinile mele se întorc acasă
în căuș inima bate a veșnicie frumusețea din pensula divinului
trasează tușe-n miracol
câtă beatitudine se-ascunde smerit
în cutele zilei

oricum i-ai suprapune polii rămâne un rest de infinit nefolosit

nordul meu a luat prizoniere
punctele cardinale cât de ușor se explică soarele
încuiat în dentrite

faceți liniște
bărbatul încă nu știe

răsare amnezic din mine