Fierbinte-i vara-n București
Că și-n privele ești moleț,
Pe-asfaltu-ncins te târnosești
Și-atunci îți pierzi puțin din preț.

Biștari nu ai și-un gând poznit
Te-mpunge grav să mai cobori
În strada care s-a-nroșit
Un peisaj plin de candori.

Îți iei cu tine-un ton discret,
Obrăzuind în rime bolți,
E cam la fel pe internet,
Însă aici să-nduri nu poți.

Pe un’ te-ntorci, pe un’ te duci
Zadarnic să mai cați femei,
Doar pogacele-nfipte-n blugi
Cu sâni căzuți din Căi Lactei.

E negru și lucios, umfalt
Jambonul lor dospit și grav,
E generos și revărsat,
Destul de moale și concav.

Orașul plin și pestricat,
Politicit incandescent,
Te-nșală că e mețenat,
Dar are foale cu ghivent.

E-nnobilată strada, clar:
Covrigi, gogoși, pateu, fast food,
Croncani direși sug arbitrar,
Da’-n capitală viața-i good...

Se taie parcu-n porții. Ghici,
Cu ce rămânem? E asfalt
Sau marmură la Mall și zici
Că traiu-i la nivel înalt.

Ne zbânțuim cam șugubeți
În lampa nopții cu manea,
Umfalți în pene suntem beți
Și punem găuri la curea.

Balivernim filosofii
Și pierdem vremea la barbut,
Credința-a luat-o pe câmpii,
Iar bunul simț e la păscut.

Schimonosit, în trup inert,
E sufletul, în bitum tras
De riscul luat în ritm alert
Și-n prici scârbeț demult rămas...