uneori număr
aripile frânte în zboruri inutile
și mă opresc să plâng pe coama zorilor
visele spulberate în colbul timpului
răpus într-o cursă de maraton

poate mai respir
sau doar îmi șterg palmele
de urma sânilor tăi cu gene rimelate
ce mi-au ucis una câte una
toate sinapsele scăldate-n verde crud

dacă nu sunt aici
să nu mă cauți în paradisul pierdut
și să nu-mi oferi niciun fruct
mărul furat din sânul șarpelui
are gust de infern

uneori număr
alteori recit
câteodată stau cu fruntea lipită de geam
și-mi spun că toate anotimpurile sunt la fel
promit
vin
te consumă
și pleacă
lăsând în urmă firimituri