VIAȚÃ TRECUTÃ


Oftează ploaia pe zidiri , șiroiește,
suspină durerea pe obrazul străzii,
coboară din cer îngeri triști,
pustiul se răsfață în vitrine luminate,
noaptea geme cu umbre uitate
pe trotuare perechi, mereu separate.
Orașul meu s-a ascuns în mașini fantome
călătorind spre camere și saloane,
unde se mai consumă friptura timpului
după rețete moștenite - cuvinte, zambete,priviri
și-apoi gemete, oftat, suspine, vise
cărate de ploaie și vânt în același loc
pentru colecția de viață trecută.