agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-06 | |
Oare de ce, precum natura, nu suntem tot o omenie,
Nu suntem falnici cum copaci și, drepți cum brazii din pădure Și nici izvoare, clari nu suntem, nu ne unim o apă vie Și norii nu ni-i plângem ploi, să sfarme rocile ce-s dure. Nu suntem toți egali, un lan, cum grâu, porumb, însămânțați, Să ne hrănim de aceeași pâine și, n-avem macii de rubine, Iar ghiocei de-am fi, întâi, de ce nu ne învățăm lăsați De ambiții, toporași să vină, lalele, trandafiri, oricine, Iar munți de agripăm să fim semeți, din ce tot prăvălim, Ce urcă, pe cărări să suie… de ce ne sfărâmăm ’n nisipuri Și, chiar atunci, faleze-n soare de-am fi sortiți, de-ar fi să fim, De ce nu credem că e loc pe plaja în visuri de risipuri... Ghețari, rămânem mulți o viață, nu știm că și ghețarii plâng Și se topesc din dulci, sărat, în lacrimile de oceane, Iar oasele, ce se fac drepte, la rându-le în inel se frâng Atoli sublimi, plini freamătul de-o viață, colorând ocheane... Suntem orbiți de astrul zilei și nu vedem infinitate, Unde comete, cât un fulg, își flutură cosițe în spații Și sori giganți nu topesc praf, de-al meu Pământ, o sanctitate, Iar Luna, luni… se întrepătrund, iubindu-se în gravitații?! 03.02.2014
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate