ieri fulguiam că voi face nas de morcov
și ochi de tăciuni omului de zăpadă
vezi graba fulgilor de nea de la munte
o distanță de parcurs cât un somn în tren
cred că are un ictus de hienă
numai să rămână acolo unde îi place
se strâng special oameni ca să se îl vadă
dacă mai au aceiași personalitate și la munte
că la ei acasă totul e nemișcat
doar crește imperceptibil
bănci care urcă și cuiele la fel simt
miros de pantof de lemn
adică înghețat
țarină presărată în sus muntele
nu i-a dat voie să treacă
pământ pe care cresc uriași
s-a gândit că pe văi roadele sunt neculese
îi trebuie hrană pentru copii lui stabili
azi metalul din muntele masiv absoarbe
și timpul vărsat vrea să vadă de la vii în jos
aceste plaiuri
că și eu când mă despart de ele