în umbre e misterul nu-n palavre
ce reci pe gură ți se scurg în tină
și-aproape e crepuscul și e Cină,
se-adună-atunci și oamenii și javre

iar Adâncirea-i grea pe-a ta retina,
cum se mai bagă unu-n altu-n larve
și îți trimit de-acolo-n ropot: Salve!
iar unii neavând chiar nici o vină

iar Cerșetoru-i unica speranță
în brațe de tăcere și paiang
prinzând a fi asemuit cu Zdreanță

cuvinte de tăcere zac în ștreang,
ucisul trage-n Moarte în balanță
dar neputând, obscur, să-i dai un rang