CASA


Îmi duc casa în spinare,
casa care mă închide
plină de povara vieții
cu pereții din cuvinte,
cu ferestrele în mine
să mă vadă toți orbeții
cum sufoc timpul cetății
când mai rău si când mai bine.
Noaptea luna mă visează
că-s iubitul ce-și dorea
și nu-i pasă de sunt înger
sau sunt piaza cea mai rea.
Casa mea stăpân mă are
luminată de mirări,
ars diurn de monstrul soare
și nevolnic la-ntrebări.
Îmi alerg gânduri aiurea
printre zodiile astre
să le aflu care-i vrerea
vieții mele și a voastre
și în haos mă destramă
cântecul care mă cheamă!