Sortez speranțe în culori multicolore
Și gând, cu pensulă, îl întind în guașe,
Să astup din țesături negre apanașe
Ce tot îngrop în abisuri, ramplisând amfore.

Aștept un infinit să mă destup șampanii,
Să îmi sparg bule craniul de atinsele ajunsuri,
Să-mi explodeze viață în plin de mii răspunsuri,
Ce-am întrebat mereu, mărșăluind campanii.

Mă denumesc răbdare, ce-o depășesc cutumă,
Că parc-am oprit timp, ce-l știu că nu oprește
Causticul, ce raclă sapă pân-o sfârșește,
Când spațiul e deja plin de statuete-n humă.

Semnez în colțul ramei parcurs indescifrabil
Ce spânzură de un cui, înfipt până la floare,
Fără să spargă zid... tabloul oarecare
Ce poartă o lume în el, unic, irepetabil...
14.03.2014