mă dor ochii
și visele mă dor
liniștea care-mi soarbe
semnele de-ntrebare netipărite
și tu mă dori
când privesc în lăuntrul
toamnei pastelate
de silueta gramofonului de la pardon

„And it's hard to hold a candle
In the cold November rain”

câte acorduri
mi-au picurat pe obrajii
ninși de buzele tale
să pot săruta talpa fiecărei lacrimi
cu parfum de magnolie
câte primăveri
am desenat toamna trecută
doar banca de sub bastion
le mai știe culoarea

dacă uneori mă-nchin la moarte
cerșind din coasa lungă
stropi de timp
e pentru că din lumânare
ceară
picură-n liniștea neagră
ca lama de mormânt
și te respir în taină
când ascult

„So never mind the darkness…
'Cause nothin' last forever
Even a cold November rain”

anotimpul ăsta e colorat
în alb negru
dar focul arde la fel ca-n prima zi
nici ploaia rece de noiembrie
nu poate stinge candela iubirii