ne sunt ocupate mâinile
lipite de cerul ce-l strivim
în pumni împreunați pe-altare
de pretenții prinse cu lanțurile aurite
ale lăcomiei
încurcate între bucle blonde de îngeri
plângând căi lactee printre cioburi
de dorințe sparte
cu coarnele ignoranței
înfipte în ochii orbi la raiul
pierdut mângâierilor noastre
dintre munte sfințit în oceane curate
și suflete stinse
în setea de viață dintre nopți
topite în dimineți flămânde
de noutatea zilelor grăbite și zâmbete
spălate-n lacrimi ce-așteaptă mereu
înviate
totul și nimicul vieții pământești
dintre puținul și-infinitul
de-același unic Dumnezeu lăsate