m-am aplecat pe fereastra gândului
ucis de tristețea unei clipe șchioape
și te-am strigat pe numele mic
tatuat cu buzele însetate de zbor
pe aripa fluturelui din mine

ochii tăi orbi nu pot să mă audă

te fascinează labirintul toamnelor
cu ușile spre primăvară zidite
de fiecare iarnă care îți plouă în suflet
un ev cu pantalonii evazați
și mers de Charlie Chaplin

uneori închizi fereastra cu tocul unui vers
și rătăcești pe albia destinului
printre secundele avortate de clepsidre
născute la amanet în anotimpuri
cu gust de primăvară

nu poți ieși la promenadă
fardată numai cu epiloguri triste

știi că visele rămân acoperite
de plapuma nopții ce le-a născut
dacă nu pășești hotărâtă
spre eternitatea unui răsărit?