În jur - câmpia depărtată,
Un codru ars din temelii.
Mai jos - vâlceaua-nrourată,
Cu nimb de nouri plumburii.

Parcă n-ar fi nici depărtare.
Chemările cu toate pier.
O dezolantă deprimare
E vie-ntre pământ și cer.

Ea zi și noapte răscolește
Pe câmp movile de nisip,
Din când în când amar vuiește
Și tace-apoi - pentru un timp.

Tot ce-a trecut și ce va trece
E doar un mort și negru scrum.
Precum acestă criptă rece
A dragostei pierdute-n fum.

25 august 1901. Dedovo

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''