se bănuiește că există undeva o țară în care
laptele și mierea nici nu contează
din cauza asta nici nu fac autostrăzi

acolo Maica Domnului nu este inclusă niciodată în sudalme
iar locuitorii au mândre contururi de lupi îmblânziți până la confuzie
tinerii au cumințenia munților iar femeile sunt deopotrivă frumoase

regimul hidrografic și solul mustind de înțelesuri
le ascund recoltele în metafizica sării

acolo niciun om nu moare destul și nici nu trăiește pe zimții monedelor
ei cred cu tărie în memoria cerului care se hrănește cu iertare

câte unul mai scapă hatul și ajunge departe cu haina lui de țărână
pe care nu i-o poate dezbrăca nimeni și nimic
are o poziție specifică de dor ce amintește de un străin răstignit cândva

se bănuiește că această populație nu poartă niciodată ceas, ori este doar de jucărie
e-o cucernică nație care irită aurul cu disprețul său

de aici ombilicul planetei atârnă înnodat la ambele capete și
e ca un măr adamic înfipt în gâtlejul constelațiilor

de aici se spune că va țâșni un soi de pace nemaiîntâlnită
dar până atunci, acestă țară,
va mai avea o vreme formă de lacrimă căzută foarte de sus