Hai dulce iubito aici și te roagă,
Privirea mi-e templu și palmele-altar,
Sub bolta căruntă un cer să-nțeleagă.
Iubirea ce-o poartă un vechi clopotar.

Cu versuri nescrise se-adapă sărmanii,
Și-un cor de icoane se roagă șoptit,
Dulci lacrimi de lavă își lasă vulcanii,
Pe-obrajii altarului vechi și sfințit.

Genunchii se lasă pe pieptul de piatră,
Și fruntea coboară pe tainicu-altar,
La poarta iubirii păcatul ne latră,
Și-și smulge din plete trecutul amar.

Doinește un clopot în turla albastră,
E timpul fecioară să torci rugăciuni,
Deschide în mine un ciob de fereastră,
Să intre la slujbă pioșii străbuni.

Va ninge pe tine-un voal de mireasă,
Tu veșnică pură, rebelă pe cer,
Azi taina iertării a fost înțeleasă.,
În templul iubirii eu mâna ți-o cer.