goana după un pom de Crăciun
nu ține loc de respirație
tragi aer rece în piept și îți numeri rudele poate una în plus
va sta la masă cu solitudinea ta
sau va desface cadouri cu foarfeca aspră a nopților

străzile strălucesc învelite în polei și beteală
miroase a vin cu scorțișoară a tristețe și fum
ai uitat deschis sertarul unde amintiri recompun idile
clipe cu mâini roșii trag măști peste fața de iarnă a orașului

la miezul nopții pomii lumii se aprind scutură vorbe prelungi la fereastra orizontului
zorii răsar dintre straturi de singurătate
mai colindă-mă încă niște ani prin orașul unde poeții umblă cu cozonac
în buzunar
iar vrăbiile le ciugulesc ochii