agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-12-23 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea
III
Dar visu-și schimbă cursul: văd o străveche casă Și-un armăsar la poartă, învesmântat bogat, Iar în capela veche, flăcăul despre care V-am povestit, el, singur, pășind îngândurat, Cu fața pală. Iată-l că prinde-n mâna pana, Se-așează, slovenește ceva ce n-am putut Să dezlusesc, în palme apoi și-ascunde fruntea, Un tremur îl străbate, se scoală și sfâșie Cu mâinile și dinții scrisoarea, dar nu varsă O lacrimă, ci fruntea-și înalță-ngândurat Și liniștit. În vreme ce cugetă, deodată Femeia mult-iubită-n capelă a pătruns, Senină, zâmbitoare, deși știa preabine Ce zbucium îl frământă – știa, căci ele văd Dintr-o privire numai – că inima-i tânjește De dorul ei; ea chinul i-l cunoaște și, totuși, Nu-nțelegea nimica. El se clinti din loc, Cu-o strângere ușoară și rece îi luă mâna, Pe fata lui, o clipă, se-ntipări noianul De gânduri tăinuite, dar fără veste, toate Se stinseră, iar mâna-i căzu fără putere, Cu pași înceți spre poarta porni, dar n-arăta C-ar vrea să-și ia adio: se desparte zâmbind. Trecu prin greaua poartă-a palatului, urcă În șa și-n lumea largă porni. De-atunci nicicând N-a mai trecut el pragul bătrân și înnegrit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate