că sunt în stare să te iubesc
apatrid
precum ploaia
oaspete de-o secundă în ochii frunzei
pe linia de front a tunetelor
unde
se află timpanul strâmt al timpului meu
fisurat

aș spune
că sunt în stare să te urăsc
inconștient
precum epilepticul propria-i criză în timp ce
mușcă pământul



împărțim în mod egal și dragoste și ură

când

tragi peste față plapuma roasă de șoarecii invizibili
ai altor sentimente
furate lumii în mișcare

uite clișeul
mâinile tale
își scutură rănile peste mine
de vii

doar cuvântul rămâne în uterul întunericului
nepleznit peste față
să țipe
pentru scorul Apgar 10 plus