Dacă nu-mi mai poți controla pulsul,
asta nu înseamnă că am murit.
Iar dacă această nesupunere ar însemna moarte,
m-aș reîncarna în omidă,
pe sub pielea ta, să urc pomii în floare.

Iar acum jură pe baloanele mele colorate
și pe visul frumos în care vin la tine
în cămașă de noapte aurie,
bătând încet într-o tamburină,
jură că vraja mereu, spre dimineață, se rupe.

Pe autostrada largă, se apleacă pomii și plâng,
dragostea ia o altă înfățișare,
eu mă-ndrept spre tine,
un fluture de lumină care orbește,
iar tu jură, jură-mi acum,
că sunt singura femeie din lume.

Mașinile aprind lumini de avarie
și așa, liberi de trupurile astea fără folos,
dansăm în trafic,
lilieci veseli cu hainele rupte.
Și acum jură, jură-mi că tot ce se-ntâmplă e vis,
iar despărțirea e nuntă.


(dulcele meu asasin, 2016)