Am răsfoit tot universu-n noapte,
Copilă dragă, până te-am găsit,
Pe gura ta e încă gust de lapte
Și-ncărunțita sete-l bea grăbit.

Întorci cu ochii paginile crucii
Și le sfințim cu împăcarea noastră,
Vom aștepta ca, plină de capricii,
S-adoarmă luna iarăși la fereastră.

Pe-o pagină stă scris lâng-o fântână,
"Mai lasă-mă să-mi fie dor de tine"
Ne închinăm cu inima în mână,
Lăsând un vers în apele-i blajine.

Pe crucea ei e-o pace de cuvinte,
În somn zâmbește adormita lună,
Noi ii lasam aducerile aminte,
E frig ... și-un pulovăraș de lână..

De undeva ne bate o lumină,
Luceafarul de umbră-i obosit
Sub plopii fără soț scrie de mână,
Un vers de dor ce arde moleșit.

Te iau în brațe, că-i târzie noaptea,
Tu dormi micuțo, eu te voi purta,
Îți sunt iubitul tău ce-ți poartă șoapta
Din altă lume, în odaia ta.