Un înger de vioară nesupusă,
În mâna nopții cântă la fereastră,
Și-n dragostea născută din cenușă,
Dansez eu, tu și nebunia noastră,

E Secret Garden iubită de bunică,
Și-nlăcrimate note de vioară,
Ce te-au iubit, crescându-te de mică,
Înduioșează fruntea mea barbară.

Cenușăreasă-ai fost demult copilă,
Iar eu, un ultim vers dintr-un Călin
Orgolioși în corpuri de argilă,
Tu, eu, vioara și-un închin.

În ochii noștri soarele n-apune,
De mângâierea face rană mâinii,
Seninul nostru arde si supune
Eu tie roza, iti iubesc și spinii.