acum
un om s-a ascuns în mine.
îl urmăreau zâmbete sau fluturi?
nu a reușit să îmi spună, eu nu am înțeles,
s-a ascuns prea repede în mine, nu mai dau de el.
e mult prea ceață, prea multă absență atârnă în ungherele mele
rămase descărnate de ultimul seism.
simt, încet încet, mă întoarce pe dos,
își trece mâna pe sub coastele mele,
harpă rezonând în catedrala unui vis din altă ființă.
voi deveni el, omul urmărit
de fluturi sau zâmbete
sau voi pleca?

sau vom pleca, îl aud acum.
acum am înțeles.