Minciună și-Adevăr e-n psalm lui Între,
o punte pudică de amăgire
cu litere-n lumeasca lor fugire
spre Țara din muririle înfrânte.

Acolo basmul e în întregire
și Visu-i prea etern să mai cuvânte
Aici e plin de florile pământe
Cuvântul scos din Piatră nu-i legire.

Aici e vorbă și-n cotlonul străzii
pierdută-n noaptea minților terestre
ce repede e-n propriul Eu al prăzii.

Făcând pe suflet bisturiul teste
Acolo mult prea limpede în văz i-i
doar muritorului de grai poveste.