De coama somnului mă țin,
Când huma nopții scurmă,
Poartă-mă murgule divin,
Din noapte cea din urmă.

Și batem carnea nemilos,
Adapă-te cu sânge,
Doar inima s-o calci duios,
Că-i proastă și doar plânge.

Și du-mă-n visul ce-a fugit,
În altul colț al vieții,
Pe țărmul ei neoblojit,
La umbra dimineții.

Hrănește-te cu corpul meu,
Nu-mi e de trebuință,
E fără aripi și-i prea greu,
Și-i rece-a sa dorință.

Grăbește-te că-i noptea rea,
Ne-așteaptă la hotare,
Nu vrea s-ajung la draga mea,
În greaua ei ninsoare.

Așa că murgule acum nebun,
Învinge-a nopții iarnă,
S-ajung iubirea mea să-o pun,
Pe raza mea s-adoarmă.