în fructele de timp, a clipei versuri
lichefiază-n mine tot avutul
ci nu e-n bai, fiind întreg în vrutul
acestor vremi de frică și eresuri.

un Ou umbla prin tine cu cerutul
de zboruri, în deplin de sine-n mersuri
ci am noptat în multe universuri,
bijuterii ce-mi luminează lutul.

și sunt și eu un gram măcar de popă,
e-n graiul lui divină fantezie
din seara de ajun de-i în sincopă.

iar Toți durează sorți de-anestezie,
mă venerez în vrerea mizantropă
din care nasc un strop de poezie.