Când ți se așterne peste suflet o tristețe
Și ți se prăbușește trupul,gândul
Suportă cu răbdare loviturile mărețe,
Cu timpul le va bate vântul.
Tu, ești femeie, ești voinică
Cu suflet bun și prețios,
Arată lumii cât ești de unică
Respinge gândul fioros!
Fii tare, adună-ți forțele
Să-ți ștergi și lacrima de curge,
Mai pune-ți lacăte temeinice
Încuie amintirea ce te înfige.
Tu știi mai bine ce-i durerea
Când un copil cade și se rănește,
El plânge până-i vine mama,
Ea îl sărută și îl ia în brațe.
Chiar dacă rana-i sângerează
El o privește-adânc pe mama sa,
Și ochii lui ușor îi lăcrimează
Dar își încuie trainic amintirea.
Așa să fii și tu, femeie!
Să nu privești în urma ta,
Și amintirea n-o să te răstoarne
Să te rănească cineva, nu mai lăsa
Să-ncui lăcata cu-ndemânare
S-arunci în depărtare cheia...