Ceva în mine arde, îi aud scâncitul,
Nu pot să văd nimic acum de fum,
E poate inima ce-și simte asfințitul,
De flacară purtată, pe ultimul său drum.

Sau e ceva în ziua mea de mâine,
Sau poate ușa-nchisă a unui azi,
Sau îmi lipsește gura ei de pâine
Din versul copt în cortul de nomazi.

Am să încerc să nu mă văd în tine,
Să nu mă bag în seamă mai deloc
Și când te simt să nu întreb de mine,
S-accept cenușa fostului meu foc.

Genunchii-i strâng răniți la gură,
Sub cerul din odaia fermecată,
Pe-un câmp de bătălie azi căzură,
O spadă de poet nebun și-o fată.