agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-11 | |
Scrisoare pe hârtie
Iubita mea fiică asta este prima hârtie pe care-ți scriu o scrisoare ți-am gândit multe dar le-am legat în panglici colorate și azi dimineața ploioasă mă doare că iubirea mea pentru tine se consumă în rate mă gândeam cotropit de regrete că nu am nepoți să le spun povești și să le murmur un cântec uitând că de la nașterea ta un erete crește cu mine și se preface în câlți Dumnezeu mi-a tot dat amânări când doream să am un copil căruia să-i cânt mulți ani trăiască și să-l învăț să sufle în lumânări dar I-am forțat mâna și-ntr-un uter ostil și retrovers pe deasupra mi te-a așezat am început să sânger ca un înger nu în picături ci în șuvoaie verzi de matostat cărări pentru alții ghidaje și sânger aproape că îmi place și nu le opresc nici la semafoare când se mai rupe câte ceva din mine și bănuiesc că același te iubesc îl șoptesc mereu în gândul cu tine mi-ai spus că mă cauți tu că nu ești pregătită să ne vedem și aștept un telefon ca la tribunal sentința de condamnare pe viață și mă tem că o ciudată otită m-ar face să nu aud telefonul cu sunetul acela banal azi îți scriu ca soldații bătrâni care-și pun scrisoarea-n valiză așteptând un răspuns și-mi tot mut așteptarea ba pe un picior ba pe altul legânându-mi speranța ca pe o baliză legănată de valuri când furioasă e marea îți scriu această scrisoare pe hârtie de teamă că nu ai să-mi asculți gândurile sechestrate sub panglici îngălbenite de așteptări cine știe poate mi-e frică de moartea cu aripile lungi cașerate uit mereu nemurirea ce tropăie pe cărări încurcate dar dacă totuși voi muri înainte de clipa aceea aș dori să te rog să mă ierți pentru toate dar mai ales pentru că te-am adus pe lumea asta dar am greșit femeia am să mai gâdnesc o dată a ceastă scrisoare și poate am s-o bag în valiză sau poate am să o las doar gând și s-o strecor în pachetele vechi sau poate după îndelungă și profundă analiză scrisorile toate gândite le voi face cercei să le prinzi în urechi sună telefonul cu sunetul lui molcom o fi un semnal și mă tem să răspund și să-mi moară speranța că ești tu dar fie ce o fi voi răspunde e bal sau poate spital se aude doar vocea cu sunet de aripi cașerate și-i spun ca să-nchid doar un nu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate