agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-21 | | ca-ntr-un descântec din urzeala minții păgână ies în dans de fluturi și-o mare în refluxuri citadine în glezna dimineții îmi este pașaport mareele îmi curg din plete când umbra ta mi se așază pelerină pe umerii mustind de stele rebele și ghidușe în poala neodihnei varsă știri de ultimă oră despre revolta licuricilor din piele și armistițiul semințelor un soare blând îți cos de-o gaică efemeră staminelor de lut polen de nemurire să le fecundeze cordul un puls de zeu ridică glezna de pe ceruri mult mai înalt să se respire omul și-n întrupări multiple divinul să învețe în filigran să-și acordeze dorul cum să nu știm acasă doar acasă un singur ochi încape totul tu simți fără vedere taina corolelor sultană făr' de pereche aprind inima abisului și deschid haremul astrelor orgii de alb e fiecare sunet vibrează corzi de ventricul la vioara vieții când ne cântă partitura magul ce deține taina tuturora unul vălurit în toate așază meticulos oglinzile doar prăbușindu-se dominoul ființării trasează în sânge meridiane înălțării fii liniștit tu milostivul care i-ai făcut pat lui iuda între polii arterelor tale nu există greșeală când totul se plătește cinstit o pupă îți va primi oasele pe care nici o răstignire nu le-a murdărit am o singură certitudine n-am să sar de pe stâncă în tatuajul nimănuia nu militez contra trotuarelor înțeleg urletul omului prins între dale tu întinzi brațul poemului ca o scară pe strălucire se urcă doar cu tălpile goale și din suflet curat mierea se-adună în fagurul lumii și se bea în smerenii de seară în fața neantului drumuri dezlegate închiderea-n coduri de mlaștină sau lavă este opțiunea fiecăruia cum să-ți extrag dintre vertebre vulturul drag poet când tu despici și cerni fără odihnă deșert și frig prin amorțite și străine chipuri și templul tău surpă-n uitare armătura coastei iubirii în cine trăiești când amnezic venele-ți fumegi și candela arde în scrâșnet absența ventuzele cărnii nu prind nici un os între tine și coloana de cer pe care ne urci înflorit c-un surâs și-o orchestră de greieri alte trupuri pot tropăi cu minuni pe aleile tale doar sub contract de prezență unde te ești când te-ascunzi sub iluzii iar eu atenă cu armura scrijelită-n insomnii acide și-o bufniță graseindu-mi consoanele humei pe înțelesul furnicilor pescuiesc găuri din șuvoiul vremii să fac năvodului un nod înghit rebeliunile oarbe împăturesc alchimic colții dragonului în mușchi de tandrețe sparg cifrul inspirului unic părintele tânjește să fulgere cu vedere pleoapa destinului înainte de necesara scrumire în răspântii mișună spaime trădări eroisme de paradă survol de inimii între apocalipse de iarbă ne-am mai rămas doar nouă ostatici benevoli gordienelor din spovedanii sosiile noastre celeste sparg crusta târziului clipei joacă poker la cazinoul luminii un înger poznaș ține miza dumnezeu face cărțile cu mâinile tuturora
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate