agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4610 .



happy soul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2016-04-01  |     | 



am să vin, nu îți fie teamă,
știu un capcăun, e gata să înfulece o pădure în flăcări

nu există limite, nu există hopuri,
opreliștile sunt făcute pentru cei care s-au declarat învinși,
care au obosit,
de zile, de moarte, de aer, de culorile care se îmbină pur și simplu

e o frenezie
a nuanțelor,
se amestecă păsările atunci când nu au loc să mai zboare,
cum se tulbură sângele, se dilată,
fierbe,
a felului de a muri, cât se poate de copleșitor, de viu

uite-l cum arde, e un tăciune aprins,
un iad care, lua-l-ar dracu, ne încape, în cele din urmă, pe toți,
un fel de apă care clocotește,
un vulcan care erupe numai în interior,
ca bolile autoimune,
o inimă care nu mai are puls, doar se dă peste cap
de trei ori,
se transformă într-un prinț deja bătrân, deja mâhnit, gata să capituleze,
pompează nervi secționați în lungime,
precum venele sinucigașilor extrem de hotărâți

cu șapte guri, cu tot atâtea păcate,
cu tot atâtea ceruri, pe care le-am tot numărat, pe rând, pe râând,
e-hei, am să vin, nu îți fie teamă,
din părul tău voi face zăbrele de pus inimii,
voi împleti un căluș, să nu mai putem vorbi decât prin semne,
dislocând aerul,
dislocând spațiul,
dislocând oasele

inventez chei pentru lacăte care nu se pot deschide,
inventez drumuri care nu se pot străbate,
uite-mă, uite-mă,
calare pe un zmeu extrem de timid,
aripile lui de hârtie
sunt pleoape care se închid, cât se poate de tandru,
peste zâmbetul tău

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!