Stă soarele-n ”purple”, cu sufletul stins
De-o rază răsfrântă de-un luciu pierdut,
Rămas fără vlaga sclipirii de-un vis,
Adânc înecat… pe Univers lăsând slut.

E sunet mai gol, doar în scoici lăsând vuiet,
Ce poate într-o zi va renaște-n recifuri,
Când ploi vor dispare și ”rain”, doar un tunet,
Va sparge timpanele… închise cu cifruri.

Fantoma de” Prince” va renaște dansând
Pe tocuri și, tril ce va scurge chitară,
Va face amintirea, rămasă plângând,
Să învie din nou în fiori… iar și iară.

E lumea atâta de trist de perenă,
Cu atâta nedrept scris în indiferență
Și își uită că viața îi e doar o scenă
Fugară… ca mintea, pierdută în demență…

Sunt strop… ”purple rain”, dezbrăcat de prezență…
22.04.2016