Mă separ de acele voci ce-mi lasă-n urechi
sunetele unor cântece false
ori zvonuri fără noimă.

Locuiesc în miezul din amiaza cuvintelor
și-n ochii cutezători să vadă adâncul
din care ies la suprafață lumina și apa limpede,
filonul care umple golul cu adevăr.

Astfel mă îndepărtez de letargia iernatică
ca de o gheață alunecoasă
pe care îți poți rupe pornirea cea bună
ce lasă-n urmă sechele
și o noapte cu cerul acoperit.

Caută alături de mine calea pe care poți să visezi
și să crezi în viitor.