e întors în altă viață
ca un câine mort pe șosea
care mai trăiește tulburat ca o herghelie
de cai în oră târzie
treji
gândind speranța filozofic
cu vorbe simple
aspirații
pe o coloană de infinit
speranță de asediu
venind cu speranță posesivă
poate era totuși o cărare
cu nota zece la purtare
dar simbolurilor nu le place zdrențuirea
deci stau în depărtare și așteaptă
o singură cuvântare
de noutate