În vâlceaua înverzită,
Pe o cioată mucezită,
Iepurașul chibzuiește:
Vremea asta mă mâhnește!
Plouă, plouă, parc-ar vrea
Să stau în căsuța mea!

Prin preajmă, vreo patru broaște,
-E un iepuraș de Paște!
Nu știam ce-l necăjește,
Ploaia rece-l îngrozește,
Și ar vrea, țup! fără pași,
Să meargă la copilași!

-Da! aprobă și brotacul,
Deranjând în treacăt macul
Ce abia icnea să iasă.
Se va duce-n orice casă,
N-o să-l sperie pe el,
Plânsul unui noricel!

Iepurașul ascultase
Și căpșorul își săltase.
Animat parcă deodat*
-Niciun cer înlăcrimat,
Niciun tunet, aspru vânt,
N-o să-mi ia al meu avânt!
Nu pot lăsa copilașii
Să suspine, drăgălașii!

Sărind bălțile din cale,
A fugit până în vale,
Unde-s magazine multe,
N-a mai stat ca să asculte...
Iar la prânz era-n vâlcele,
Încălțat cu ciuboțele,
Cu umbrelă și-o hăinuță
Încinsă pe tăliuță;
Pregătind cu mare zor,
Daruri copilașilor!