Ea este-n coaja ce se topește din dragoste,
nimeni n-a încercat s-o facă curgătoare,
cafea cu aromă proaspătă și caimac
ce-i dă dimineții o perspectivă subțire de viperă.

Privirea ei are capcane ascunse
ispită nu este dar îți ispitește simțurile
și o face întotdeauna lejer.

Lumii îi place falsul și el se extinde.

Aroma pieptului copt, lipsit de prejudecăți
tot mai mulți ochi îi subjugă
dar nici măcar nu se uită la ei.

Noaptea s-a strâns, stelele de nori nu se văd,
ea se dezbracă de obișnuințe, doarme așa,
aștepta să se piardă în voluptăți carnale
dar curbele trupului se relaxează neatinse.

Ea-i necunoscuta scoasă din minți,
fugară ca o dropie prin ierburile înalte,

dorințe-i înoată prin sânge și nervi.