în seara cuvintelor
stăteam cu pătura de plumb a mormântului
trasă peste mine
născarea îmi era în albie secată
tu erai doar un plod de apă
venit să spele
întunericul lacrimilor mele
sub verde de tine femeie iubeam pe hristos

sub cântecul de albină al florilor
mi se întemeiase rădăcina
curgeam spre o zodie a zborului încătușat,
cu frică de frica pământului