RÂNDUNELE


Sunt construit din picături de viață,
într-un cuib al perechii de rândunele
plecate mai sus de materie, să mă vegheze
cum zbor (cam anapoda),
până voi reuși să ajungem iar împreună.
Câteodată, le aud ciripind memoriei,
îmi ridic privirea și le aprind o lumânare
să mă vadă,
dar nu pot ierta că m-au părăsit,
cam devreme și m-au lăsat
în gravitația unei sfere prea agitată.