Când nopțile se vor contopi cu mine
voi orbecăi prin întuneric fără lumină,

inima mea nu va mai bate prin timp
ci-n el se va topi,

alte zile se vor urzi atunci
dar soarele va lipsi,

vor rămâne câteva urme de șters
agățate de numele-mi uitat

și poate câteva cuvinte pe file îngălbenite
se vor încăpățâna să existe,

vor spune cât pot să spună
cum ne-am iubit când au fost scrise,

cred că cineva le va strânge-n memorie
și vor răsări altele mai luminoase.

Lumile se vor naște una din alta
înțelesul lor va deveni mai clar,

zilele și nopțile vor fi mai pline
dar și atunci se va muri în ele,

poate mai altfel decât acum
dar tot atât de trist.