cât ți-ar lua să tragi o săgeată
una cu brațele tale
cuprinzându-mă între
soare și marea piramidă
jucai la scară mică tăcerea
focul și lumina
devreme ce pătrundeam adânc
tot mai adânc și la fel
să mă pot întoarce din lume
iubito
cât mi-aș dori să devin
altceva decât o rețetă falsă
pentru ziua de început
când nu ai pe nimeni
și să prind într-un contur
de autoritate lăuntrică
umbra delicată a degetelor tale
și primul răsărit
peste boabe de rouă
mirabilă eviscerare
***